Biserica Colțea
Complexul arhitectonic Colțea este un reper al Bucureștilor, aflându-se în imediata apropiere a Pieței Universității. Ansamblul fostei Mănăstiri Trisfetițele a fost compus dintr-o biserică aflată în centru, un spital, și trei paraclise, alături de alte anexe și turnul Coței de la intrare (demolat la 1888). Biserica și spitalul de azi sunt străjuite de statuia marelui lor ctitor, spătarul Mihai Cantacuzino (1640-1716).
Puțin mai la sud de locul pe care este ridicată astăzi biserica, s-a aflat anterior o biserică de lemn cu câteva chilii. Aceasta fusese construitaă de slugerul Udrea, în jurul anului 1641, primind hramul Cuvioasei Parascheva. După moartea ctitorului, biserica a rămas fratelui său Colțea Doicescu, care o închina Mitropoliei.
Cu învoirea urmașilor clucerului Colțea și cu aprobarea Mitropolitului Teodosie, spătarul Mihai Cantacuzino cumpără terenul și ridică mai întâi biserica de piatră cu hramul Trei Ierarhi, între 1695-1698, fiind denumită la 1699 și Mănăstirea Trisfetițele.
La 1696 sunt construite casele din jur, în care a funcționat o școală, iar între 1704-1707, spitalul, cu spiterie, casa pentru chirurg și o școală de științe.
Cu învoirea urmașilor clucerului Colțea și cu aprobarea Mitropolitului Teodosie, spătarul Mihai Cantacuzino cumpără terenul și ridică mai întâi biserica de piatră cu hramul Trei Ierarhi, între 1695-1698, fiind denumită la 1699 și Mănăstirea Trisfetițele.
La 1696 sunt construite casele din jur, în care a funcționat o școală, iar între 1704-1707, spitalul, cu spiterie, casa pentru chirurg și o școală de științe.
Aceste așezaminte nu au purtat și nu poartă numele lui Mihail Cantacuzino, ci numele lui Colțea Doicescu, care a vândut ctitorului terenul pe care fusese construitaă de fratele acestuia o bisericuță de lemn cu hramul Sfintei Mucenițe Parascheva.
Ctitorul a înzestrat toate aceste lăcașuri cu cele trebuincioase, iar mănăstirea cu moșii și diverse scutiri de dări. Au funcționat și trei paraclise: Sf. Parascheva, Sf. Doctori fără de arginți Cosma și Damian și al treilea, cu hramul Tuturor Sfinților.
La 1739 februarie 27, clădirile de la Colțea au ars, acoperișul și interiorul, fiind refăcute în același an. Ansamblul a fost înconjurat de ziduri, terminate la 1714-1715, în timpul domniei lui Ștefan Cantacuzino.
Cam în aceeași vreme s-a ridicat și Turnul Colței. Acesta era cel mai înalt edificiu al vremii, slujind drept clopotniță cu ceasornic, dar și ca foișor de foc. Învelitoarea, de factură baroca, avea la colțuri 4 turnulețe. Avariat de cutremurele din 1802, 1829, 1838 turnul a fost demolat în 1888 pentru lărgirea bulevardului.
Cam în aceeași vreme s-a ridicat și Turnul Colței. Acesta era cel mai înalt edificiu al vremii, slujind drept clopotniță cu ceasornic, dar și ca foișor de foc. Învelitoarea, de factură baroca, avea la colțuri 4 turnulețe. Avariat de cutremurele din 1802, 1829, 1838 turnul a fost demolat în 1888 pentru lărgirea bulevardului.
Biserica este terminată de Mihai Cantacuzino la 1698, fiind pomenită la 18 octombrie 1702, când i se dă o carte patriarhală.
După cutremurul mare din 1838, biserica a mai fost reparataă în 1841 de arhitectul Faiser și antreprenorul Conrad Schwink. În 1871 a fost pictat interiorul de pictorul Gh. Tattarescu. Panouri pictate alternează cu diverse motive sau decorațiuni din imitație de marmora.
Pe peretele de vest al pronaosului, tabloul votiv înfățișează pe spătarul M. Cantacuzino și soția sa Maria, în 1895 au fost făcute reparații supravegheate de arhitectul G. Mandrea (atunci s-a descoperit sub tencuiala exterioară o zugraveală în frescă, roșie cu negru, ce acoperea biserica, atribuitaă lui Parvu Mutu).
După cutremurul mare din 1838, biserica a mai fost reparataă în 1841 de arhitectul Faiser și antreprenorul Conrad Schwink. În 1871 a fost pictat interiorul de pictorul Gh. Tattarescu. Panouri pictate alternează cu diverse motive sau decorațiuni din imitație de marmora.
Pe peretele de vest al pronaosului, tabloul votiv înfățișează pe spătarul M. Cantacuzino și soția sa Maria, în 1895 au fost făcute reparații supravegheate de arhitectul G. Mandrea (atunci s-a descoperit sub tencuiala exterioară o zugraveală în frescă, roșie cu negru, ce acoperea biserica, atribuitaă lui Parvu Mutu).
Din punct de vedere arhitectonic, biserica de la Colțea se prezintă pe un plan trilobat cu clopotniță pe pronaos, cu pridvor susținut pe stâlpi și ziduri groase de peste un metru. Este construită în stilul autentic brâncovenesc, care combinaă stilul bizantin cu arhitectura și arta românească, fiind aici influențat și de renașterea târzie italiană unde ctitorul făcuse studii.Au fost aduși meșteri atât din Occident cât și din Orient. Activitatea constructivă a voievodului Matei Basarab e continuată și de Cantacuzini, ca și de Constantin Brâncoveanu.
La ctitoriile spătarului Mihail Cantacuzino constructorii și decoratorii timpului obțin efecte atât de surprinzătoare, încât arta cantacuzinilor atinge un stadiu înalt al rafinamentului și barocului.
La ctitoriile spătarului Mihail Cantacuzino constructorii și decoratorii timpului obțin efecte atât de surprinzătoare, încât arta cantacuzinilor atinge un stadiu înalt al rafinamentului și barocului.
Catapeteasma este bogat sculptată în lemn, iar în pridvor găsim un portal încadrat de două coloane frumos sculptate, împodobit cu viță-de-vie și struguri, iar la bază, și capiteluri având sculptați cei patru evangheliști cu simbolurile lor.
În registrul icoanelor împărătești sunt icoane de mari dimensiuni și mai vechi decât cele din registrele superioare. Lateral stânga este o icoană a Maicii Domnului cu pruncul, cu ferecătura de argint aurit lucrat manual, având reprezentat în partea inferioară Izvorul Tămăduirii. Icoana a fost dăruită de domnitorul Nicolae Mavrogheni în 1786.
O altă icoană de valoare din catapeteasma este cea a Sfinților Trei Ierahi. Mai există icoana Sfinților doctori fără de arginți Cozma și Damian, atribuită lui Pârvu Mutu. Altă icoană de valoare pictată și ferecată în argint este cea a Cuvioasei Parascheva, pictată în secolul XVIII de școala rusă.
O altă icoană de valoare din catapeteasma este cea a Sfinților Trei Ierahi. Mai există icoana Sfinților doctori fără de arginți Cozma și Damian, atribuită lui Pârvu Mutu. Altă icoană de valoare pictată și ferecată în argint este cea a Cuvioasei Parascheva, pictată în secolul XVIII de școala rusă.
Icoanele ușilor împărătești sunt pictate în tehnică de ulei în secolul XIX. În sculptura catapetesmei se disting rețele de vrejuri, flori și frunze, ciorchini de struguri, alături de crizanteme stilizate și frunze de stejari. În biserică sunt 20 de strane sculptate destul de simplu.
Are un larg pridvor deschis, bine proporționat, cu 5 arcade frontale și câte două laterale, toate cu arhivolte polilobate, sprijinite pe 10 coloane din piatră cu fusuri cilindrice, având capiteluri sculptate cu motive florale și zoomorfe.
În ce privește exteriorul Bisericii Mănăstirii Colțea, cu toate modificările ce le-a suferit de-a lungul timpului, ne apare ca un monument cu volume bine compuse pe axa longitudinală de simetrie, cu frumoase proporții puse în valoare foarte bine de plastica fațadelor.
În ce privește exteriorul Bisericii Mănăstirii Colțea, cu toate modificările ce le-a suferit de-a lungul timpului, ne apare ca un monument cu volume bine compuse pe axa longitudinală de simetrie, cu frumoase proporții puse în valoare foarte bine de plastica fațadelor.
În perioada întunecată a dictaturii comuniste s-a încercat să se facă restaurare și consolidare, s-a început șantierul în 1986, dar în august s-a primit ordin să se închidă biserica, motivându-se că e necesar acest lucru pentru o mai bună desfășurare a lucrărilor, dar în câteva săptămâni s-a închis și șantierul.
Biserica a rămas închisă până în dimineața lui 22 decembrie 1989 când, fără nici o aprobare, a fost deschisă pe la orele 9 și s-a mers în Piața Universității și s-au făcut slujbe la locurile unde fuseseră uciși de comuniști și securitate martirii din noaptea din 21 decembrie 1989 și unde erau bălți de sânge închegat.
Biserica a rămas închisă până în dimineața lui 22 decembrie 1989 când, fără nici o aprobare, a fost deschisă pe la orele 9 și s-a mers în Piața Universității și s-au făcut slujbe la locurile unde fuseseră uciși de comuniști și securitate martirii din noaptea din 21 decembrie 1989 și unde erau bălți de sânge închegat.
Biserica Colțea a rămas ca un monument reprezentativ al epocii brâncovenești, prin tehnica și măiestria procedeelor decorative ce ating o perfecțiune rar întâlnită, îmbinate aici cu influențe orientale și ale artei occidentale în stil baroc italian.