Biserica Sfântul Eftimie - Fundenii Doamnei
În marginea de nord-est a Bucureştilor, între case modeste situate pe malul de nord al lacului Fundeni, în mijlocul unei incinte plantate, se ridică una din cele mai frumoase ctitorii ale Spătarului Mihail Cantacuzino, Biserica Fundenii Doamnei.
Acest monument se remarcă prin frumuseţea exotică a decoraţiei faţadelor sale, lucrate cu delicateţe şi măiestrie în tehnică stucului. Ornamentaţia coloanelor din piatră ale pridvorului, ancadramentelor uşilor şi ferestrelor precum şi celelalte componente artistice sporesc valoarea acestui monument.
Biserica din Fundenii Doamnei poartă hramul Sfântul Eftimie cel Mare.
Biserica din Fundenii Doamnei poartă hramul Sfântul Eftimie cel Mare.
Sfântul Eftimie cel Mare
Sfântul Eftimie cel Mare a trăit în secolul al IV-lea. El s-a născut în Melitina - Armenia, că rod al rugăciunii părinţilor săi, care i-au pus numele Eftimie - "voie bună", în limba greacă.Sfântul Eftimie cel Mare a trăit în secolul al IV-lea.
El s-a născut în Melitina - Armenia, că rod al rugăciunii părinţilor săi, care i-au pus numele Eftimie - "voie bună", în limba greacă.
El s-a născut în Melitina - Armenia, că rod al rugăciunii părinţilor săi, care i-au pus numele Eftimie - "voie bună", în limba greacă.
După moartea tatălui sau, Eftimie a fost dus de mama să la Evtroiu, episcopul Melitinei, care l-a hirotonit preot. La vârstă de 29 de ani el a plecat la Ierusalim şi a rămas acolo, într-o peştera, împreună cu Cuviosul Teoctist.
Aici el vindecat mulţi bolnavi şi a săvârşit numeroase minuni: a hrănit 400 de călători cu puţine pâini mici şi a făcut roditoare, cu rugăciunea lui, pe multe femei care nu puteau să aibă copii. Sfântul Eftimie a adormit în Domnul la vârstă de 97 de ani.
Aici el vindecat mulţi bolnavi şi a săvârşit numeroase minuni: a hrănit 400 de călători cu puţine pâini mici şi a făcut roditoare, cu rugăciunea lui, pe multe femei care nu puteau să aibă copii. Sfântul Eftimie a adormit în Domnul la vârstă de 97 de ani.
Biserica Sfântul Eftimie - scurt istoric
Biserica a fost terminată la anul "1699 mai 1", dată consemnată pe zidul de nord al pronaosului şi în pisanie. Biserica se încadrează în arhitectură epocii brâncoveneşti, deosebindu-se însă de celelalte ctitorii (Colţea, Sinaia) prin inedită să decoraţie de stuc, a faţadelor, în stil oriental de influenţă persană.
Decoraţiile deosebite sunt încărcate de un bogat simbolism. Acestea par decoraţii eshatologice - că o chemare către morţi, pentru a-şi petrece în mod agreabil viaţă de dincolo, într-o ambianţa real imaginară, cu palate, chiparoşi, flori rare, cupe de vin şi fructe exotice.
Biserica a mai fost restaurată în anul 1860 de către Maria Ghica Doamna, de atunci căpătând numele de "Fundenii Doamnei". Între anii 1997-2003, sub îndrumarea preotului paroh Daniel Onaca şi a arhitectului Victor Popa, s-au desfăşurat ample lucrări de restaurare şi consolidare, pe măsură acestui ansamblu cu o ornamentaţie surprinzătoare în arhitectură românească a secolului al XVII-lea. După terminarea restaurării clădirii, s-a lucrat în continuare la restaurarea picturii.
Biserica a mai fost restaurată în anul 1860 de către Maria Ghica Doamna, de atunci căpătând numele de "Fundenii Doamnei". Între anii 1997-2003, sub îndrumarea preotului paroh Daniel Onaca şi a arhitectului Victor Popa, s-au desfăşurat ample lucrări de restaurare şi consolidare, pe măsură acestui ansamblu cu o ornamentaţie surprinzătoare în arhitectură românească a secolului al XVII-lea. După terminarea restaurării clădirii, s-a lucrat în continuare la restaurarea picturii.
Deşi construită în epoca de înflorire a stilului brâncovenesc, ctitoria spătarului Mihail Cantacuzino, prezintă alte trăsături decât monumentele epocii. În primul rând, edificiul este mai puţin lung că de obicei, iar turla de pe naos, lipsită de postament, pare scundă.
Biserica are un plan triconc (baza de 18 x 7 metri şi înălţimea de 9 metri; turla principala are o înălţime de 11 metri), cu o turla octogonală fără postament, pe naos şi un turn-clopotniţă mai mic, pe pronaos, cu acces printr-o scară plasată în grosimea zidului din colţul de nord-vest. |
Un pridvor elegant, deschis, cu arce trilobate - trei în faţada principala şi câte două laterale - sprijină pe coloane zvelte, dar puţin înalte, din piatră sculptată cu vrejuri în spirală şi capiteluri compuse din patru volute între foi de acant.
Pe conturul exterior al arcelor şi între acestea, sunt prevăzute decoraţii din stuc, cu împletituri florale. Bazele coloanelor se sprijină pe parapetul din cărămidă ce continuă soclul clădirii. Pe peretele pridvorului este pictată o amplă compoziţie înfăţişând Judecată de Apoi, de către celebrul zugrav Pârvu Mutu (1657-1735).
Remarcabil este decorul neobişnuit al faţadelor, care include motive ornamentale în stuc preluate din miniatură persană: măsuţe cu vaze de flori, chiparoşi, havuzuri, palate, ramuri înmănunchiate de lămâi.
Faţadele sunt împărţite în trei registre prin două brâuri subţiri formate din câte un profil semicircular tencuit, în formă unor solzi, încadrat de două muluri mai fine, cu aspect de frânghie.
Registrul inferior este îngust şi prezintă o friza cu elemente decorative rombice polilobate, legate între ele cu câte o împletitură graţioasă de flori. Registrul de mijloc cuprinde ferestrele cu ancadramente din piatră sculptată, dublate de chenare cu flori. Panourile de pe faţada nord sunt deteriorate.
Faţadele sunt împărţite în trei registre prin două brâuri subţiri formate din câte un profil semicircular tencuit, în formă unor solzi, încadrat de două muluri mai fine, cu aspect de frânghie.
Registrul inferior este îngust şi prezintă o friza cu elemente decorative rombice polilobate, legate între ele cu câte o împletitură graţioasă de flori. Registrul de mijloc cuprinde ferestrele cu ancadramente din piatră sculptată, dublate de chenare cu flori. Panourile de pe faţada nord sunt deteriorate.
Pe faţada de sud, primul panou de lângă pridvor înfăţişează un palat persan cu trei niveluri, două scări laterale şi trei cupole; al doilea panou reprezintă un havuz stilizat cu trei vase suprapuse.
Fântână şi palatul din panoul vecin sunt mărginite de câte doi chiparoşi. Cele trei panouri dintre ferestrele absidelor laterale înfăţişează câte o măsuţă pe care stau vaze cu flori şi frunze. În panourile următoare, care nu se aseamănă între ele, decoraţia devine exclusiv vegetală.
Fântână şi palatul din panoul vecin sunt mărginite de câte doi chiparoşi. Cele trei panouri dintre ferestrele absidelor laterale înfăţişează câte o măsuţă pe care stau vaze cu flori şi frunze. În panourile următoare, care nu se aseamănă între ele, decoraţia devine exclusiv vegetală.
Registrul superior înglobează medalioane circulare, ornamentate cu împletituri de frunze şi flori, despărţite de chiparoşi înalţi, care imprimă compoziţiei un anumit ritm. Acesta continuă deasupra arcadelor pridvorului cu motivul ornamental al primului registru.
Cornişă este bogat profilată. Pe turle, decoraţia este moderată: câteva flori în jurul firidelor înguste care încadrează ferestrele. Turla-Pantocrator are opt ferestre înguste şi înalte, semicirculare la partea superioară; turnul-clopotniţă fiind luminat la interior prin ferestre terminate în ogivă pe fiecare latura. Învelitoarea este din olane.
Cornişă este bogat profilată. Pe turle, decoraţia este moderată: câteva flori în jurul firidelor înguste care încadrează ferestrele. Turla-Pantocrator are opt ferestre înguste şi înalte, semicirculare la partea superioară; turnul-clopotniţă fiind luminat la interior prin ferestre terminate în ogivă pe fiecare latura. Învelitoarea este din olane.
Un portal, realizat în anul 1939 după modelul celui de la Mănăstirea Cotroceni, cu ancadrament de inspiraţie barocă, străjuit pe frontispiciu de vulturul bicefal, permite intrarea în pronaos.
Pronaosul este uşor supralargit, acoperit cu o calotă semisferică ce se descarcă pe patru arce în plin cintru, cele longitudinale fiind foarte late. Un arc desparte pronaosul de naos. Naosul este acoperit cu o boltă din care se naşte turla-Pantocrator. Boltă este susţinută de patru arce prin intermediul pandantivilor.
Pronaosul este uşor supralargit, acoperit cu o calotă semisferică ce se descarcă pe patru arce în plin cintru, cele longitudinale fiind foarte late. Un arc desparte pronaosul de naos. Naosul este acoperit cu o boltă din care se naşte turla-Pantocrator. Boltă este susţinută de patru arce prin intermediul pandantivilor.
Pictură prezintă nimburi în relief. Acestea se întâlnesc la Iisus Pantocrator, Maică Domnului din calotă naosului şi la sfinţii militari. Aureolele au fost aurite dar se păstrează numai urme de aur pe alocuri. Există o asemănare evidenţă între tehnică de aurire folosită la Fundenii Doamnei şi cea folosită la Filipeştii de Pădure folosită de Pârvu Mutu.
Tehnică în care a fost executată pictură este o combinaţie "a fresco" şi "a secco". Pictură murală prezintă exfolieri active ale stratului de culoare, având o multitidine de lacune. S-au pierdut trăsăturile multor portrete, veşminte, detalii de arhitectură şi peisaje.
Se păstrează tabloul votiv din pronaos, zugrăvit în jurul anilor 1756-1757, în timpul lui Constantin Mavrocordat. În restul pronaosului, în naos şi în altar, pictură datează din anul 1860, că urmare a reparaţiilor efectuate şi consemnate în pisania din interior (4 august 1860).
Se păstrează tabloul votiv din pronaos, zugrăvit în jurul anilor 1756-1757, în timpul lui Constantin Mavrocordat. În restul pronaosului, în naos şi în altar, pictură datează din anul 1860, că urmare a reparaţiilor efectuate şi consemnate în pisania din interior (4 august 1860).
Curtea bisericii, pe vremuri cimitir, este înconjurată de o împrejmuire din zid.În faţă cimitirului din jurul bisericii, în spaţiul verde ce se întinde până la şosea, este rămasă o cruce veche din piatră şi un monument al eroilor din Primul Război Mondial.
După demolarea Bisericii palatului Cotroceni, în anul 1984, osemintele domnitorului Şerban Cantacuzino, a doi dintre fraţii săi, Iordache şi Matei, au fost reinhumate în Biserica Fundenii Doamnei, în anul 1987. În septembrie 2004, osemintele au fost duse şi reinhumate în pronaosul Memorialului ridicat în incinta Palatului Cotroceni.
După demolarea Bisericii palatului Cotroceni, în anul 1984, osemintele domnitorului Şerban Cantacuzino, a doi dintre fraţii săi, Iordache şi Matei, au fost reinhumate în Biserica Fundenii Doamnei, în anul 1987. În septembrie 2004, osemintele au fost duse şi reinhumate în pronaosul Memorialului ridicat în incinta Palatului Cotroceni.