Biserica Doamnei
Biserica Doamnei este situată la intersecţia Căii Victoria cu bulevardul Elisabeta din Bucureşti. Biserica a fost ctitorită mai întâi din lemn, pe locul unui locaş mai vechi. A fost rectitorită de Maria DOAMNA, a două soţie a lui Şerban Cantacuzino, înainte de 19 februarie 1677, când e amintită mahalaua din jur "a lui popa Istratie", aceasta fiind de altfel, cea mai veche menţiune cunoscută a enoriei şi indirect a bisericii.La 11 mai 1684 mai, mahalaua se numea "la biserica Doamnei" dovedind că aici există deja o biserică, cea a principesei Maria.
Biserica fusese destinată de la început drept paraclis, nu doar al unei case boierești, ci al unei viitoare reședinte domnești.
Biserica a fost închinată la 28 octombrie 1689 Mănăstirii Cotroceni, ctitoria soțului său. Pictura a fost executată la interior de zugravii Constantin și Ioan, aminiți în pomelnicul aflat la proscomidia bisericii.
Biserica a fost închinată la 28 octombrie 1689 Mănăstirii Cotroceni, ctitoria soțului său. Pictura a fost executată la interior de zugravii Constantin și Ioan, aminiți în pomelnicul aflat la proscomidia bisericii.
Lăcașul suferă din cauza cutremurelor din 1802,1827,1829,1838, astfel că la 1854-1856, când o fotografiază Ludwig Augerer, din armata austriacă de ocupație, biserica avea numai turnul-clopotniță, poate acela originar după forma și tăietura materialului, din turlă Pantocrator fiind vizibilă doar bază, învelită în tablă.
Curând după aceea, biserica a fost reparată radical înainte de 1868, când este dărâmat turnul clopotniță menționat mai sus, fiind înlocuit cu altul din lemn și tablă, reparată din nou în 1869 și renovată iarăși în 1906. A fost declarată monument istoric prin Decretul Regal din 1915.
Biserica are un plan caracteristic paracliselor curților boierești, în formă de navă dreptunghiulară, cu ziduri foarte groase. Pridvorul are cinci arce frontale în plin cintru și două laterale. Bazele și capitelurile prismatice, sunt sculptate cu motive decorative de origine orientală.
Pridvorul este boltit cu două calote sferice turtite rezemate pe arce transversale în consolă.Pronaosul aproape pătrat este acoperit cu o calotă sferică rezemată pe arce în consolă. Deasupra pronaosului se află tumul-clopotniță. Pronaosul este delimitat către naos prin trei arce rezemate pe coloane octogonale.
Naosul alungit, este boltit cu o calotă semi-sferică pe pandantivi, executată din șipci tencuite, rezemată pe patru arce susținute de console; turla-Pantocrator a fost darâmată, cândva, între 1802-1838-1854-1856.
Absida Sf. Altar este semi-circulară, iar în exterior are șapte laturi. Frescă originară, realizată de ”Constantinos Mina” și ”loan Zugravul" într-o armonie de culori de rosu, negru și auriu, a fost restaurată în anii 1970, apoi din nou deteriorataă și înnegrită de timp, fiind curățată și parțial refăcută în anii 2002-2005, sub conducerea prof. Gh. Mohanu.
Absida Sf. Altar este semi-circulară, iar în exterior are șapte laturi. Frescă originară, realizată de ”Constantinos Mina” și ”loan Zugravul" într-o armonie de culori de rosu, negru și auriu, a fost restaurată în anii 1970, apoi din nou deteriorataă și înnegrită de timp, fiind curățată și parțial refăcută în anii 2002-2005, sub conducerea prof. Gh. Mohanu.
La ultima restaurare, în anul 2003, fațadele au fost acoperite cu un strat subțire de tencuială și zugrăvite în alb, lăsând vizibile cele două registre, despărțite printr-un brâu (un tor) prins între două șiruri de cărămizi dispuse în "dinți de fierăstrău". Registrul superior, deasupra pridvorului, are panouri mărginite de ciubuce duble din cărămidă, închise cu arcuri semi-circulare. Cornisa are tot trei rânduri de cărămizi zimțate.Ferestrele originare, din registrul inferior al fațadelor laterale, au chenare de piatră sculptate de sorginte moldovenească, decorate cu baghete încrucișate, iar în registrul superior, mai sunt opt ferestre mici.
Credincioșii parohiei venereazaă în biserică o icoana a Maicii Domnului îndurerată, cu veșmântul cernit, lucrare de factură apuseană, care se spune că este făcătoare de minuni.