Catedrala Patriarhala
Sfinții Împărați Constantin și Elena - Hramul istoric al Catedralei Patriarhale din București
Unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din țară închinate Sfinților Împărați Constantin și Elena este Catedrala patriarhală din București, ctitorie a voievodului Țării Românești, Constantin Șerban Basarab (1654-1658), care a fost sfințită în 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei și al Întregului Orient, împreună cu mitropolitul Ștefan al Țării Românești și cu episcopii de Râmnic și de Buzău.
În anul 2002, la sărbătoarea hramului catedralei, o delegație a Bisericii Ortodoxe din Cipru a dăruit vrednicului de pomenire patriarh Teoctist Arapasu o raclă cu părticele din moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena, aduse de la Mănăstirea Kykkos, împreună cu o copie după icoana Maicii Domnului pictată de Sfântul Evanghelist Luca, care se păstrează în Mănăstirea Cipriota.
Unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din țară închinate Sfinților Împărați Constantin și Elena este Catedrala patriarhală din București, ctitorie a voievodului Țării Românești, Constantin Șerban Basarab (1654-1658), care a fost sfințită în 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei și al Întregului Orient, împreună cu mitropolitul Ștefan al Țării Românești și cu episcopii de Râmnic și de Buzău.
În anul 2002, la sărbătoarea hramului catedralei, o delegație a Bisericii Ortodoxe din Cipru a dăruit vrednicului de pomenire patriarh Teoctist Arapasu o raclă cu părticele din moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena, aduse de la Mănăstirea Kykkos, împreună cu o copie după icoana Maicii Domnului pictată de Sfântul Evanghelist Luca, care se păstrează în Mănăstirea Cipriota.
Catedrala Patriarhală, Palatul Patriarhal și Palatul Patriarhiei constituie un ansamblu de primă însemnătate al Bucureștilor, care-și are începuturile în vremurile de pe la mijlocul secolului al XVII-lea, prin mănăstirea ctitorită în 1656 de voievodul Țării Românești, Constantin Șerban Basarab (1654-1658).
Biserica cu hramul "Sfinții Împărați Constantin și Elena" a fost sfințită în 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei și al Întregului Orient, împreună cu mitropolitul Ștefan al Țării Românești și cu episcopii de Râmnic și de Buzău.
Sfântul locaș a fost pictat pentru prima dată în 1665, în timpul domniei voievodului Radu Leon (1664-1669). Același domnitor a hotărât, prin hrisovul domnesc din 8 iunie 1668, ca mănăstirea să devină reședință mitropolitană.
De fapt, mitropolitul Ștefan își stabilise deja aici reședința încă de prin anul 1661. În 1925, când Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată la rangul de Patriarhie, reședința mitropolitană a devenit reședință patriarhală și biserica mitropolitană a devenit Catedrală Patriarhală.
De fapt, mitropolitul Ștefan își stabilise deja aici reședința încă de prin anul 1661. În 1925, când Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată la rangul de Patriarhie, reședința mitropolitană a devenit reședință patriarhală și biserica mitropolitană a devenit Catedrală Patriarhală.
În decursul timpului, Catedrala și Palatul cu paraclisul său au fost reparate, s-au făcut extinderi și transformări, dintre care cele mai importante lucrări au avut loc în anii 1792-1799 (inițiate de mitropoliții Filaret al II-lea și Dositei Filitti), 1834-1839 (inițiate de mitropolitul Grigorie Dascălul și terminate după moartea sa), 1932-1935 (inițiate de patriarhul Miron Cristea), 1960-1962 (inițiate de patriarhul Justinian Marina, proiectant arh. Paul E. Miclescu), precum și în anii 1989 și 2000-2001, acestea din urmă cu binecuvantarea și cu înaltă purtare de grijă a Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist.
Catedrala și-a recăpătat forma inițiala în urmă restaurării realizate între 1960-1962 din inițiativa patriarhului Justinian Marina. E a a fost construitaă după modelul arhitectural al bisericii Mănăstirii Curtea de Argeș, zidită de domnitorul Neagoe Basarab.
Ca și aceasta, este compusă din altar și naos, înscriind în plan o formă treflată, dintr-un pronaos supralărgit, sprijinit pe coloane din piatră, de secțiune octagonală, prevazute, la partea superioară, cu remarcabile capiteluri sculptate în manieră compozită și poleite, iar în elevație prezintă aceleași patru turle prismatice.
Coloanele de piatră din pronaos, poligonale și cu muchiile profilate, au capitelele sculptate și poleite. Prezența lor atestă o altă asemanare cu ctitoria lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș. La exterior, fațadele Catedralei sunt delimitate de jur împrejur în două registre printr-un brâu de piatră dispus cvasimedian.
Monumentul bucureștean este, însă, de proporții mai ample decât modelul său de la Curtea de Argeș. În pridvor, deasupra ușii de la intrare, se află icoana praznicar cu Sfinții Împărați Constantin și Elena, pictată în 1665.
Monumentul bucureștean este, însă, de proporții mai ample decât modelul său de la Curtea de Argeș. În pridvor, deasupra ușii de la intrare, se află icoana praznicar cu Sfinții Împărați Constantin și Elena, pictată în 1665.
Catapeteasma, ornamentală cu o sculptură filigrană poleită în aur, este de o frumusețe deosebită, la fel și Ușile Împărătești lucrate în email de Otilia Oteteleseanu în 1961-1964, la atelierele Institutului Biblic al Patriarhiei Române. Icoanele împărătești ale tâmplei au fost lucrate în email tot de Otilia Otetelesanu între 1961-1964, în atelierele Patriarhiei.
Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, așezate într-o frumoasă raclă de argint, au fost aduse in Catedrala din satul Basarabi, de pe malul drept al Dunării, la 13 iulie 1774, de către mitropolitul Grigorie II (1760-1787). Sfântul Dimitrie cel Nou este patronul spiritual al orașului București, iar ziua sa de prăznuire (27 octombrie) este, în fiecare an, prilej de mare pelerinaj al credincioșilor din întreaga țară.
În partea dreaptă a pronaosului sunt mormintele patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române: Miron Cristea (1868-1939), Nicodim (1864-1948) și Justin Moisescu (1910-1986).
În partea dreaptă a pronaosului sunt mormintele patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române: Miron Cristea (1868-1939), Nicodim (1864-1948) și Justin Moisescu (1910-1986).
La răsărit de altarul catedralei se află clopotnița ridicată de voievodul Constantin Brâncoveanu în 1698 și restaurată în 1956-1958, precum și coloana cu inscripții, de formă rotundă, realizată în memoria mitropolitilor Teodosie (+1708) și Ștefan al II-lea (+1738), ale căror morminte s-au aflat, inițial, în acest loc.
La nord de Catedrală au fost instalate în 1959, sub forma unui ansamblul numit "Troiță", trei cruci de piatră, dintre care cea mare, provenită de la Salatruc-Argeș, datează din vremea domnitorului Petru Cercel (1583-1585), iar celelalte datează din 1617 și, respectiv, 1644.
În complexul catedralei se găsesc:
1. Clopotnița (la răsărit) construitaă de Constantin Brâncoveanu în 1698.
2. Monumentul funerar în formă de stâlp rotund din dreptul altarului amintesște prin inscripții originale decesul mitropoliților Teodosie (+1708) și Ștefan Ilie (+1738).
În complexul catedralei se găsesc:
1. Clopotnița (la răsărit) construitaă de Constantin Brâncoveanu în 1698.
2. Monumentul funerar în formă de stâlp rotund din dreptul altarului amintesște prin inscripții originale decesul mitropoliților Teodosie (+1708) și Ștefan Ilie (+1738).
3. Palatul Patriarhal conceput într-o primă fază ca stăreție și dezvoltat ulterior după stabilirea aici a reședinței mitropolitane în 1668. Aspectul lui actual se datorează amplificărilor și înfrumusețărilor întreprinse în vremea patriarhilor Miron și Justinian, precum și în timpul actualei arhipastoriri a Prea Fericitului Patriarh Teoctist.
4. Paraclisul Palatului Patriarhal, ridicat, într-o primă etapă, probabil, în timpul domniei lui Gheorghe Duca, terminat și înfrumusețat în 1723, prin purtarea de grijă a domnitorului Nicolae Mavrocordat și mitropolitului Daniil (1719-1731).
5. Cele 3 cruci din piatră - Troița - aduse și așezate lângă catedrală în anul 1959. Cea mai mare este considerată a fi a domnitorului Petru Cercel (1583-1585), iar celelalte două sunt una din 1617, iar alta din 1644.